Titlul I - Căsătoria
Codul Familiei
TITLUL I
CÃSÃTORIA
CÃSÃTORIA
CAPITOLUL I
ÎNCHEIEREA CÃSÃTORIEI
Art. 3. - Numai cãsãtoria încheiatã în fata delegatului de stare civilã1 dã nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevãzute în prezentul decret.
ÎNCHEIEREA CÃSÃTORIEI
Art. 3. - Numai cãsãtoria încheiatã în fata delegatului de stare civilã1 dã nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevãzute în prezentul decret.
1. Primarul îndeplineste functia de ofiter de stare civilã (art. 43, lit. t) din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991
Art. 4. - Bãrbatul se poate cãsãtori numai dacã a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacã a împlinit saisprezece ani.
Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinta cãsãtoria femeii care a împlinit cincisprezece ani. Încuviintarea se poate da de Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti sau al judetului2 în cuprinsul cãruia îsi are domiciliul femeia si numai în temeiul unui aviz dat de un medic oficial.
Art. 4. - Bãrbatul se poate cãsãtori numai dacã a împlinit vârsta de optsprezece ani, iar femeia numai dacã a împlinit saisprezece ani.
Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinta cãsãtoria femeii care a împlinit cincisprezece ani. Încuviintarea se poate da de Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti sau al judetului2 în cuprinsul cãruia îsi are domiciliul femeia si numai în temeiul unui aviz dat de un medic oficial.
2. Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii judetene si primari, potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991
Art. 5. - Este oprit sã se cãsãtoreascã bãrbatul sau femeia care este cãsãtoritã.
Art. 6. - Este opritã cãsãtoria între rudele în linie dreaptã, precum si între cele în linie colateralã pânã la al patrulea grad inclusiv.
Pentru motive temeinice, cãsãtoria între rudele în linie colateralã de gradul al patrulea poate fi încuviintatã de Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti sau al judetului3 în cuprinsul cãruia cel care cere aceastã încuviintare îsi are domiciliul.
3. Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii judetene si primari, potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991
Art. 7. - Este opritã cãsãtoria:
a) între cel care înfiazã sau ascendentii lui, de o parte, si cel înfiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) între copiii celui care înfiazã, pe de o parte, si cel înfiat sau copiii acestuia, de alta;
c) între cei înfiati de aceeasi persoanã.
Pentru motive temeinice, cãsãtoria între persoanele prevãzute la lit. b) si c) de mai sus poate fi încuviintatã potrivit dispozitiilor Art. 6 alin. 2.
Art. 8. - În timpul tutelei, cãsãtoria este opritã între tutore si persoana minorã ce se aflã sub tutela sa.
Art. 9. - Este oprit sã se cãsãtoreascã alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultãtile mintale, cât timp nu are discernãmântul faptelor sale.
Art. 10. - Cãsãtoria nu se va încheia dacã viitorii soti nu declarã cã si-au comunicat reciproc starea sãnãtãtii lor. În cazul în care, prin lege specialã, este opritã cãsãtoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi.
Art. 11. - Cãsãtoria se încheie în fata delegatului de stare civilã al Consiliului Popular al comunei, orasului, municipiului sau sectorului Municipiului Bucuresti4, în cuprinsul cãruia se aflã domiciliul sau resedinta oricãruia dintre viitorii soti.
4. Primarul îndeplineste functia de ofiter de stare civilã (art. 43, lit. t) din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991
Art. 12. - Cei care vor sã se cãsãtoreascã vor face, personal, declaratia de cãsãtorie la serviciul de stare civilã la care urmeazã a se încheia cãsãtoria.
Dacã unul dintre viitorii soti nu se aflã în localitatea unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, el va putea face declaratia de cãsãtorie în localitatea unde se aflã, la serviciul de stare civilã, care o va transmite, din oficiu si fãrã întârziere, serviciului de stare civilã competent pentru încheierea cãsãtoriei.
Art. 13. - În declaratia de cãsãtorie, viitorii soti vor arãta cã nu existã nici o piedicã legalã la cãsãtorie. Odatã cu declaratia de cãsãtorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
Art. 14. - Orice persoanã poate face opunere la cãsãtorie, dacã existã o piedicã legalã ori dacã alte cerinte ale legii nu sunt îndeplinite.
Opunerea la cãsãtorie se va face numai în scris, cu arãtarea dovezilor pe care ea se întemeiazã.
Art. 15. - Delegatul de stare civilã5 va refuza sã constate încheierea cãsãtoriei dacã în temeiul verificãrilor ce este dator sã facã, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gãseste cã cerintele legii nu sunt îndeplinite.
5. A se vedea nota de la art. 3.
Art. 16. - Cãsãtoria se încheie prin consimtãmântul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sã fie prezenti, împreunã, în fata delegatului de stare civilã, la serviciului de stare civilã, pentru a-si da consimtãmântul personal în mod public.
Cu toate acestea, în cazurile arãtate de legea specialã, delegatul de stare civilã* va putea încheia cãsãtoria si în afara sediului serviciului de stare civilã, cu respectarea conditiilor prevãzute în alineatul precedent.
Art. 17. - Delegatul de stare civilã6, luând consimtãmântul viitorilor soti, va întocmi de îndatã în registrul actelor de stare civilã actul de cãsãtorie, care se semneazã de soti si de delegat.
5. A se vedea nota de la art. 3.
Art. 18. - Cãsãtoria nu poate fi doveditã decât prin certificatul de cãsãtorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilã.
CAPITOLUL II
NULITATEA CÃSÃTORIEI
Art. 19. - Este nulã cãsãtoria încheiatã cu încãlcarea dispozitiilor prevãzute în Art. 4, 5, 6, 7 lit. a, 9 si 10.
Art. 20. - Cãsãtoria încheiatã împotriva dispozitiilor privitoare la vârsta legalã nu va fi declaratã nulã dacã, între timp, acela dintre soti care nu avea vârsta cerutã pentru cãsãtorie a împlinit-o ori dacã sotia a dat nastere unui copil sau a rãmas însãrcinatã.
Art. 21. - Cãsãtoria poate fi anulatã la cererea sotului al cãrui consimtãmânt a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizicã a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violentã.
Anularea cãsãtoriei din aceste cauze poate fi cerutã de cel al cãrui consimtãmânt a fost viciat, în termen de 6 luni de la încetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei.
Art. 22. - În cazul în care sotul unei persoane declarate moartã s-a recãsãtorit si, dupã aceasta, hotãrârea declarativã de moarte este anulatã, cãsãtoria cea nouã rãmâne valabilã. Declararea nulitãtii cãsãtoriei nu are nici o urmare în privinta copiilor, care îsi pãstreazã situatia de copii din cãsãtorie.
Art. 23. - Sotul care a fost de bunã-credintã la încheierea cãsãtoriei, declaratã nulã sau anulatã, pãstreazã, pânã la data când hotãrârea instantei judecãtoresti rãmâne definitivã, situatia unui sot dintr-o cãsãtorie valabilã.
Declararea nulitãtii cãsãtoriei nu are nici o urmare în privinta copiilor, care îsi pãstreazã situatia de copii din cãsãtorie.
Art. 24. - În cazul prevãzut în Art. 23 alin. 1 cererea de întretinere a sotului de bunã-credintã si raporturile patrimoniale dintre bãrbat si femeie sunt supuse, prin asemãnare, dispozitiilor prevãzute la divort.
Tot astfel, în cazul prevãzut în Art. 23 alin. 2 se vor aplica, prin asemãnare, dispozitiile prevãzute la divort, în ce priveste drepturile si obligatiile dintre pãrinti si copii.
CAPITOLUL III
EFECTELE CÃSÃTORIEI
Sectiunea I
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PERSONALE ALE SOTILOR
Art. 25. - Bãrbatul si femeia au drepturi si obligatii egale în cãsãtorie.
Art. 26. - Sotii hotãrãsc de comun acord în tot ce priveste cãsãtoria.
Art. 27. - La încheierea cãsãtoriei, viitorii soti vor declara, în fata delegatului de stare civilã7, numele pe care s-au învoit sã-l poarte în cãsãtorie.
Sotii pot sã-si pãstreze numele lor dinaintea cãsãtoriei, sã ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
7. A se vedea nota de la art. 3
Art. 28. - Sotii sunt obligati sã poarte în timpul cãsãtoriei numele comun declarat. Dacã sotii s-au învoit sã poarte în timpul cãsãtoriei un nume comun si l-au declarat la încheierea cãsãtoriei potrivit dispozitiilor Art. 27 din codul de fatã, fiecare dintre soti nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativã, decât cu consimtãmântul celuilalt sot.
Sectiunea a II-a
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PATRIMONIALE ALE SOTILOR
Art. 29 - Sotii sunt obligati sã contribuie, în raport cu mijloacele fiecãruia, la cheltuielile cãsniciei.
Art. 30 - Bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrarã este nulã. Calitatea de bun comun nu trebuie sã fie doveditã.
Art. 31 - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecãrui sot:
a) bunurile dobândite înainte de încheierea cãsãtoriei;
b) bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei prin mostenire, legat sau donatie, afarã numai dacã dispunãtorul a prevãzut cã ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitãrii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensã, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii sau inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de asigurare sau despãgubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezintã si înlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceastã valoare.
Art. 32 - Sotii rãspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile fãcute cu administrarea oricãruia dintre bunurile comune;
b) obligatiile ce au contractat împreunã;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale cãsniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin însusirea de cãtre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publicã, dacã prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.
Art. 33 - Bunurile comune nu pot fi urmãrite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupã urmãrirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sãu personal poate cere împãrtirea bunurilor comune, însã numai în mãsura necesarã pentru acoperirea creantei sale. În acest din urmã caz, bunurile atribuite prin împãrtire fiecãrui sot devin proprii.
Art. 34 - Sotii administreazã si folosesc împreunã bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soti, exercitând singur aceste drepturi, este socotit cã are si consimtãmântul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate înstrãina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune dacã nu are consimtãmântul expres al celuilalt sot.
Art. 36. - La desfacerea cãsãtoriei, bunurile comune se împart între soti, potrivit învoielii acestora. Dacã sotii nu se învoiesc asupra împãrtirii bunurilor comune, va hotãrî instanta judecãtoreascã.
Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împãrti prin hotãrâre judecãtoreascã si în timpul cãsãtoriei. Bunurile neâmpãrtite, precum si cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune.
CAPITOLUL IV
DESFACEREA CÃSÃTORIEI
Art. 37. - Cãsãtoria înceteazã prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecãtoreascã a mortii unuia dintre ei. Cãsãtoria se poate desface prin divort.8
8. Art. 37, alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 16 iulie 1993)
Art. 38. - Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divort atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vãtãmate si continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, dacã sunt îndeplinite urrnãtoarele conditii:
a) pânã la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea cãsãtoriei si
b) nu existã copii minori rezultati din cãsãtorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci când starea sãnãtãtii sale face imposibilã continuarea cãsãtoriei. La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.9
9. Art. 38 si art. 39 alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 39. - Cãsãtoria este desfãcutã din ziua când hotãrârea prin care s-a pronuntat divortul a rãmas irevocabilã.10
Fatã de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale cãsãtoriei înceteazã de la data când s-a fãcut mentiune despre hotãrârea de divort pe marginea actului de cãsãtorie sau de la data când ei au cunoscut divortul pe altã cale.
10. Art. 39 si art. 39 alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 40. - La desfacerea cãsãtoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit Art. 27 a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt sot, sã poarte acest nume si dupã desfacerea cãsãtoriei.
Instanta judecãtoreascã va lua act de aceastã învoialã prin hotãrârea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sã încuviinteze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soti.
Dacã nu a intervenit o învoialã sau dacã instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de cãsãtorie.
Art. 41. - Pânã la desfacerea cãsãtoriei în conditiile prevãzute de Art. 39, sotii îsi datoreazã întretinere.
Sotul divortat are dreptul la întretinere, dacã se aflã în nevoie din pricina unei incapacitãti de muncã survenite înainte de cãsãtorie, ori în timpul cãsãtoriei; el are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea cãsãtoriei, însã numai dacã incapacitatea se datoreazã unei împrejurãri în legãturã cu cãsãtoria.
Întretinerea datoratã potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilitã pânã la o treime din venitul net din muncã al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti. Aceastã întretinere, împreunã cu întretinerea datoratã copiilor, nu va putea depãsi jumãtate din venitul net de muncã al sotului obligat la platã.
Când divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decât timp de un an de la desfacerea cãsãtoriei.
În toate cazurile, dreptul la întretinere înceteazã prin recãsãtorirea sotului îndreptãtit sã o primeascã.
Art. 42. - Instanta judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronuntarea divortului, cãruia dintre pãrinti vor fi încredintati copiii minori. În acest scop, instanta va asculta pãrintii si autoritatea tutelarã si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredintat tatãlui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtãmântul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodatã, instanta judecãtoreascã va stabili contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a copiilor.
Învoiala pãrintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a acestora va produce efecte numai dacã a fost încuviintatã de instanta judecãtoreascã.
Art. 43. - Pãrintele divortat, cãruia i s-a încredintat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrintesti.
Când copilul a fost încredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecãtoreascã va stabili care dintre pãrinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i încuviinta actele.
Persoana sau institutia de ocrotire cãreia i s-a încredintat copilul va avea fatã de acesta numai drepturile si îndatoririle ce revin pãrintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile Art. 108 se aplicã prin asemãnare.
Pãrintele divortat, cãruia nu i s-a încredintat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învãtãtura si pregãtirea lui profesionalã.
Art. 44. - În cazul schimbãrii împrejurãrilor, la cererea oricãruia dintre pãrinti sau a copilului, dacã acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritãtii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecãtoreascã va putea modifica mãsurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între pãrintii divortati si copii. Modificarea mãsurilor luate potrivit dispozitiilor Art. 42 alin.1 si 2 se va putea face cu paza cerintelor prevãzute de acele dispozitii.
Art. 5. - Este oprit sã se cãsãtoreascã bãrbatul sau femeia care este cãsãtoritã.
Art. 6. - Este opritã cãsãtoria între rudele în linie dreaptã, precum si între cele în linie colateralã pânã la al patrulea grad inclusiv.
Pentru motive temeinice, cãsãtoria între rudele în linie colateralã de gradul al patrulea poate fi încuviintatã de Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti sau al judetului3 în cuprinsul cãruia cel care cere aceastã încuviintare îsi are domiciliul.
3. Consilii locale, Consiliul municipiului Bucuresti, consilii judetene si primari, potrivit Legii administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991
Art. 7. - Este opritã cãsãtoria:
a) între cel care înfiazã sau ascendentii lui, de o parte, si cel înfiat ori descendentii acestuia, de alta;
b) între copiii celui care înfiazã, pe de o parte, si cel înfiat sau copiii acestuia, de alta;
c) între cei înfiati de aceeasi persoanã.
Pentru motive temeinice, cãsãtoria între persoanele prevãzute la lit. b) si c) de mai sus poate fi încuviintatã potrivit dispozitiilor Art. 6 alin. 2.
Art. 8. - În timpul tutelei, cãsãtoria este opritã între tutore si persoana minorã ce se aflã sub tutela sa.
Art. 9. - Este oprit sã se cãsãtoreascã alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultãtile mintale, cât timp nu are discernãmântul faptelor sale.
Art. 10. - Cãsãtoria nu se va încheia dacã viitorii soti nu declarã cã si-au comunicat reciproc starea sãnãtãtii lor. În cazul în care, prin lege specialã, este opritã cãsãtoria celor suferinzi de anumite boli, se vor aplica dispozitiile acelei legi.
Art. 11. - Cãsãtoria se încheie în fata delegatului de stare civilã al Consiliului Popular al comunei, orasului, municipiului sau sectorului Municipiului Bucuresti4, în cuprinsul cãruia se aflã domiciliul sau resedinta oricãruia dintre viitorii soti.
4. Primarul îndeplineste functia de ofiter de stare civilã (art. 43, lit. t) din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale nr. 69 din 26 noiembrie 1991
Art. 12. - Cei care vor sã se cãsãtoreascã vor face, personal, declaratia de cãsãtorie la serviciul de stare civilã la care urmeazã a se încheia cãsãtoria.
Dacã unul dintre viitorii soti nu se aflã în localitatea unde urmeazã a se încheia cãsãtoria, el va putea face declaratia de cãsãtorie în localitatea unde se aflã, la serviciul de stare civilã, care o va transmite, din oficiu si fãrã întârziere, serviciului de stare civilã competent pentru încheierea cãsãtoriei.
Art. 13. - În declaratia de cãsãtorie, viitorii soti vor arãta cã nu existã nici o piedicã legalã la cãsãtorie. Odatã cu declaratia de cãsãtorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege.
Art. 14. - Orice persoanã poate face opunere la cãsãtorie, dacã existã o piedicã legalã ori dacã alte cerinte ale legii nu sunt îndeplinite.
Opunerea la cãsãtorie se va face numai în scris, cu arãtarea dovezilor pe care ea se întemeiazã.
Art. 15. - Delegatul de stare civilã5 va refuza sã constate încheierea cãsãtoriei dacã în temeiul verificãrilor ce este dator sã facã, al opunerilor primite sau al informatiilor ce are, gãseste cã cerintele legii nu sunt îndeplinite.
5. A se vedea nota de la art. 3.
Art. 16. - Cãsãtoria se încheie prin consimtãmântul viitorilor soti. Acestia sunt obligati sã fie prezenti, împreunã, în fata delegatului de stare civilã, la serviciului de stare civilã, pentru a-si da consimtãmântul personal în mod public.
Cu toate acestea, în cazurile arãtate de legea specialã, delegatul de stare civilã* va putea încheia cãsãtoria si în afara sediului serviciului de stare civilã, cu respectarea conditiilor prevãzute în alineatul precedent.
Art. 17. - Delegatul de stare civilã6, luând consimtãmântul viitorilor soti, va întocmi de îndatã în registrul actelor de stare civilã actul de cãsãtorie, care se semneazã de soti si de delegat.
5. A se vedea nota de la art. 3.
Art. 18. - Cãsãtoria nu poate fi doveditã decât prin certificatul de cãsãtorie, eliberat pe baza actului întocmit în registrul actelor de stare civilã.
CAPITOLUL II
NULITATEA CÃSÃTORIEI
Art. 19. - Este nulã cãsãtoria încheiatã cu încãlcarea dispozitiilor prevãzute în Art. 4, 5, 6, 7 lit. a, 9 si 10.
Art. 20. - Cãsãtoria încheiatã împotriva dispozitiilor privitoare la vârsta legalã nu va fi declaratã nulã dacã, între timp, acela dintre soti care nu avea vârsta cerutã pentru cãsãtorie a împlinit-o ori dacã sotia a dat nastere unui copil sau a rãmas însãrcinatã.
Art. 21. - Cãsãtoria poate fi anulatã la cererea sotului al cãrui consimtãmânt a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizicã a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violentã.
Anularea cãsãtoriei din aceste cauze poate fi cerutã de cel al cãrui consimtãmânt a fost viciat, în termen de 6 luni de la încetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei.
Art. 22. - În cazul în care sotul unei persoane declarate moartã s-a recãsãtorit si, dupã aceasta, hotãrârea declarativã de moarte este anulatã, cãsãtoria cea nouã rãmâne valabilã. Declararea nulitãtii cãsãtoriei nu are nici o urmare în privinta copiilor, care îsi pãstreazã situatia de copii din cãsãtorie.
Art. 23. - Sotul care a fost de bunã-credintã la încheierea cãsãtoriei, declaratã nulã sau anulatã, pãstreazã, pânã la data când hotãrârea instantei judecãtoresti rãmâne definitivã, situatia unui sot dintr-o cãsãtorie valabilã.
Declararea nulitãtii cãsãtoriei nu are nici o urmare în privinta copiilor, care îsi pãstreazã situatia de copii din cãsãtorie.
Art. 24. - În cazul prevãzut în Art. 23 alin. 1 cererea de întretinere a sotului de bunã-credintã si raporturile patrimoniale dintre bãrbat si femeie sunt supuse, prin asemãnare, dispozitiilor prevãzute la divort.
Tot astfel, în cazul prevãzut în Art. 23 alin. 2 se vor aplica, prin asemãnare, dispozitiile prevãzute la divort, în ce priveste drepturile si obligatiile dintre pãrinti si copii.
CAPITOLUL III
EFECTELE CÃSÃTORIEI
Sectiunea I
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PERSONALE ALE SOTILOR
Art. 25. - Bãrbatul si femeia au drepturi si obligatii egale în cãsãtorie.
Art. 26. - Sotii hotãrãsc de comun acord în tot ce priveste cãsãtoria.
Art. 27. - La încheierea cãsãtoriei, viitorii soti vor declara, în fata delegatului de stare civilã7, numele pe care s-au învoit sã-l poarte în cãsãtorie.
Sotii pot sã-si pãstreze numele lor dinaintea cãsãtoriei, sã ia numele unuia sau altuia dintre ei sau numele lor reunite.
7. A se vedea nota de la art. 3
Art. 28. - Sotii sunt obligati sã poarte în timpul cãsãtoriei numele comun declarat. Dacã sotii s-au învoit sã poarte în timpul cãsãtoriei un nume comun si l-au declarat la încheierea cãsãtoriei potrivit dispozitiilor Art. 27 din codul de fatã, fiecare dintre soti nu va putea cere schimbarea acestui nume, pe cale administrativã, decât cu consimtãmântul celuilalt sot.
Sectiunea a II-a
DREPTURILE SI OBLIGATIILE PATRIMONIALE ALE SOTILOR
Art. 29 - Sotii sunt obligati sã contribuie, în raport cu mijloacele fiecãruia, la cheltuielile cãsniciei.
Art. 30 - Bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrarã este nulã. Calitatea de bun comun nu trebuie sã fie doveditã.
Art. 31 - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecãrui sot:
a) bunurile dobândite înainte de încheierea cãsãtoriei;
b) bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei prin mostenire, legat sau donatie, afarã numai dacã dispunãtorul a prevãzut cã ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitãrii profesiunii unuia dintre soti;
d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensã, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii sau inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnitatea de asigurare sau despãgubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezintã si înlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceastã valoare.
Art. 32 - Sotii rãspund cu bunurile comune pentru:
a) cheltuielile fãcute cu administrarea oricãruia dintre bunurile comune;
b) obligatiile ce au contractat împreunã;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale cãsniciei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin însusirea de cãtre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publicã, dacã prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.
Art. 33 - Bunurile comune nu pot fi urmãrite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Cu toate acestea, dupã urmãrirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sãu personal poate cere împãrtirea bunurilor comune, însã numai în mãsura necesarã pentru acoperirea creantei sale. În acest din urmã caz, bunurile atribuite prin împãrtire fiecãrui sot devin proprii.
Art. 34 - Sotii administreazã si folosesc împreunã bunurile comune si dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soti, exercitând singur aceste drepturi, este socotit cã are si consimtãmântul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unul dintre soti nu poate înstrãina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune dacã nu are consimtãmântul expres al celuilalt sot.
Art. 36. - La desfacerea cãsãtoriei, bunurile comune se împart între soti, potrivit învoielii acestora. Dacã sotii nu se învoiesc asupra împãrtirii bunurilor comune, va hotãrî instanta judecãtoreascã.
Pentru motive temeinice, bunurile comune, în întregime sau numai o parte dintre ele, se pot împãrti prin hotãrâre judecãtoreascã si în timpul cãsãtoriei. Bunurile neâmpãrtite, precum si cele ce se vor dobândi ulterior, sunt bunuri comune.
CAPITOLUL IV
DESFACEREA CÃSÃTORIEI
Art. 37. - Cãsãtoria înceteazã prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecãtoreascã a mortii unuia dintre ei. Cãsãtoria se poate desface prin divort.8
8. Art. 37, alin. 2 a fost modificat prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 16 iulie 1993)
Art. 38. - Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divort atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vãtãmate si continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, dacã sunt îndeplinite urrnãtoarele conditii:
a) pânã la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la încheierea cãsãtoriei si
b) nu existã copii minori rezultati din cãsãtorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci când starea sãnãtãtii sale face imposibilã continuarea cãsãtoriei. La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere si folosirea locuintei, instanta va tine seama si de interesele minorilor.9
9. Art. 38 si art. 39 alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 39. - Cãsãtoria este desfãcutã din ziua când hotãrârea prin care s-a pronuntat divortul a rãmas irevocabilã.10
Fatã de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale cãsãtoriei înceteazã de la data când s-a fãcut mentiune despre hotãrârea de divort pe marginea actului de cãsãtorie sau de la data când ei au cunoscut divortul pe altã cale.
10. Art. 39 si art. 39 alin. 1 au fost modificate prin Legea nr. 59/1993 (M. Of. nr. 177 din 26 iulie 1993)
Art. 40. - La desfacerea cãsãtoriei prin divort, sotii se pot învoi ca sotul care, potrivit Art. 27 a purtat în timpul cãsãtoriei numele de familie al celuilalt sot, sã poarte acest nume si dupã desfacerea cãsãtoriei.
Instanta judecãtoreascã va lua act de aceastã învoialã prin hotãrârea de divort. Instanta, pentru motive temeinice, poate sã încuviinteze acest drept chiar în lipsa unei învoieli între soti.
Dacã nu a intervenit o învoialã sau dacã instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de cãsãtorie.
Art. 41. - Pânã la desfacerea cãsãtoriei în conditiile prevãzute de Art. 39, sotii îsi datoreazã întretinere.
Sotul divortat are dreptul la întretinere, dacã se aflã în nevoie din pricina unei incapacitãti de muncã survenite înainte de cãsãtorie, ori în timpul cãsãtoriei; el are drept la întretinere si atunci când incapacitatea se iveste în decurs de un an de la desfacerea cãsãtoriei, însã numai dacã incapacitatea se datoreazã unei împrejurãri în legãturã cu cãsãtoria.
Întretinerea datoratã potrivit dispozitiilor alin. 2 poate fi stabilitã pânã la o treime din venitul net din muncã al sotului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeazã a o plãti. Aceastã întretinere, împreunã cu întretinerea datoratã copiilor, nu va putea depãsi jumãtate din venitul net de muncã al sotului obligat la platã.
Când divortul este pronuntat numai din vina unuia dintre soti, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 si 3 decât timp de un an de la desfacerea cãsãtoriei.
În toate cazurile, dreptul la întretinere înceteazã prin recãsãtorirea sotului îndreptãtit sã o primeascã.
Art. 42. - Instanta judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronuntarea divortului, cãruia dintre pãrinti vor fi încredintati copiii minori. În acest scop, instanta va asculta pãrintii si autoritatea tutelarã si, tinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredintat tatãlui sau mamei.
Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredintati unor rude ori unor alte persoane, cu consimtãmântul acestora, sau unor institutii de ocrotire.
Totodatã, instanta judecãtoreascã va stabili contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a copiilor.
Învoiala pãrintilor privitoare la încredintarea copiilor si la contributia fiecãrui pãrinte la cheltuielile de crestere, educare, învãtãturã si pregãtire profesionalã a acestora va produce efecte numai dacã a fost încuviintatã de instanta judecãtoreascã.
Art. 43. - Pãrintele divortat, cãruia i s-a încredintat copilul, exercitã cu privire la acesta drepturile pãrintesti.
Când copilul a fost încredintat unei alte persoane sau unei institutii de ocrotire, instanta judecãtoreascã va stabili care dintre pãrinti va exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de a-i încuviinta actele.
Persoana sau institutia de ocrotire cãreia i s-a încredintat copilul va avea fatã de acesta numai drepturile si îndatoririle ce revin pãrintilor privitor la persoana copilului. Dispozitiile Art. 108 se aplicã prin asemãnare.
Pãrintele divortat, cãruia nu i s-a încredintat copilul, pãstreazã dreptul de a avea legãturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învãtãtura si pregãtirea lui profesionalã.
Art. 44. - În cazul schimbãrii împrejurãrilor, la cererea oricãruia dintre pãrinti sau a copilului, dacã acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autoritãtii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecãtoreascã va putea modifica mãsurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între pãrintii divortati si copii. Modificarea mãsurilor luate potrivit dispozitiilor Art. 42 alin.1 si 2 se va putea face cu paza cerintelor prevãzute de acele dispozitii.