Texte de legi romane si europene

CAPITOLUL I 
OCROTIREA MINORULUI 

Sectiunea I 
DREPTURILE SI ÎNDATORIRILE PÃRINTILOR FATÃ DE COPIII MINORI

  Art. 97. - Ambii pãrinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fatã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupã cum acestia sunt din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei ori înfiati. Ei exercitã drepturile lor pãrintesti numai în interesul copiilor.  

15. Potrivit art. 23 din Legea nr. 11/1990 privind încuviintarea adoptiei (republicatã în M. Of. nr. 159 din 16 iulie 1991), dispozitiile prevãzute în capitolul III din Codul familiei se modificã în mod corespunzãtor prevederilor din aceastã lege. 

  Art. 98. - Mãsurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de cãtre pãrinti, de comun acord. Dacã unul dintre pãrinti este mort, decãzut din drepturile pãrintesti, pus sub interdictie sau, din orice împrejurare, se aflã în neputintã de a-si manifesta vointa, celãlalt pãrinte exercitã singur drepturile pãrintesti. 

  Art. 99. - De câte ori se iveste neântelegere între pãrinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor pãrintesti, autoritatea tutelarã, dupã ce ascultã pe pãrinti, hotãrãste, potrivit cu interesul copilului. 

  Art. 100 - Copilul minor locuieste la pãrintii sãi. Dacã pãrintii nu locuiesc împreunã, acestia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. 
  În caz de neîntelegere între pãrinti, instanta judecãtoreascã, ascultând autoritatea tutelarã, precum si pe copil, dacã acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide, tinând seama de interesele copilului. 

  Art. 101. - Pãrintii sunt datori sã îngrijeascã de copil. Ei sunt obligati sã creascã copilul, îngrijind de sãnãtatea si dezvoltarea fizicã, de educarea, învãtãtura si pregãtirea profesionalã a acestuia, potrivit cu însusirile lui, în conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitãtii. 

  Art. 102. - Autoritatea tutelarã16 poate da încuviintare copilului, la cererea acestuia, dupã împlinirea vârstei de paisprezece ani, sã-si schimbe felul învãtãturii ori pregãtirii profesionale stabilitã de pãrinti sau sã aibã locuinta pe care o cere desãvârsirea învãtãturii ori pregãtirii profesionale.  

16. A se vedea nota la art. 78, alin. 3 

  Art. 103. - Pãrintii au dreptul sã cearã înapoierea copilului de la orice persoanã care îl tine fãrã drept. 
  Instanta judecãtoreascã va respinge cererea, dacã înapoierea este contrarã intereselor copilului. Acesta va fi ascultat, dacã a împlinit vârsta de zece ani. 

  Art. 104. - Abrogat.17  

17. Art. 104 a fost abrogat prin Legea nr. 3/1970, publicatã în B. Of. nr. 28 din 28 martie 1970 

  Art. 105. - Pãrintii au dreptul si îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta în actele civile pânã la data când el împlineste vârsta de paisprezece ani. Dupã împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul îsi exercitã singur drepturile si îsi executã tot astfel obligatiile, însã numai cu încuviintarea prealabilã a pãrintilor spre a-l apãra împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea. 
  Dispozitiile sectiunii a II-a din prezentul capitol vor fi aplicabile prin asemãnare. Cu toate acestea, nu se va întocmi inventarul prevãzut în art. 126, în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal. 

  Art. 106. - Pãrintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici acesta asupra bunurilor pãrintelui, în afarã de dreptul la mostenire si la întretinere. 

  Art. 107. - Copilul minor este întretinut de pãrintii sãi. Dacã minorul are un venit propriu, care nu este îndestulãtor, pãrintii au îndatorirea sã asigure conditiile necesare pentru cresterea, educarea, învãtãturã si pregãtirea sa profesionalã. 
  În caz de neîntelegere, întinderea obligatiei de întretinere datoratã de pãrintii minorului, felul si modalitãtilor executãrii, precum si contributia fiecãruia dintre pãrinti, se vor stabili de instanta judecãtoreascã, cu ascultarea autoritãtii tutelare. 

  Art. 108. - Autoritatea tutelarã este obligatã sã exercite un control efectiv si comun asupra felului în care pãrintii îsi îndeplinesc îndatoririlor privitoare la persoana si bunurile copilului. 
  Delegatii autoritãtii tutelare au dreptul sã viziteze copiii la locuinta lor si sã se informeze pe orice cale despre felul cum acestia sunt îngrijiti în ceea ce priveste sãnãtatea si dezvoltarea lor fizicã, educarea, învãtarea si pregãtirea lor profesionalã, în conformitate cu telurile statului, pentru o activitate folositoare colectivitãtii; la nevoie, ei vor da îndrumãrile necesare. 

  Art. 109. - Dacã sãnãtatea sau dezvoltarea fizicã a copilului este primejduitã prin felul de exercitare a drepturilor pãrintesti, prin purtarea abuzivã sau prin neglijenta gravã în îndeplinirea îndatoririlor pãrintesti, ori dacã educarea, învãtãtura sau pregãtirea profesionalã a copilului nu se face în spirit de devotament fatã de România, instanta judecãtoreascã, la cererea autoritãtii tutelare, va pronunta decãderea pãrintelui din drepturile pãrintesti. 
  Citarea pãrintilor si a autoritãtii tutelare este obligatorie. 

  Art. 110. - Decãderea din drepturile pãrintesti nu scuteste pe pãrinte de îndatorirea de a da întretinere copilului. 

  Art. 111. - Autoritatea tutelarã va îngãdui pãrintelui decãzut din drepturile pãrintesti sã pãstreze legãturi personale cu copilul, afarã numai dacã, prin asemenea legãturi, cresterea, educarea sau pregãtirea profesionalã a copilului ar fi în primejdie. 

  Art. 112. - Instanta judecãtoreascã va reda pãrintelui decãzut din drepturile pãrintesti exercitiul acestor drepturi, dacã au încetat împrejurãrile care au dus la decãdere, astfel încât, prin redarea acestor drepturi, cresterea, educarea, învãtãtura, pregãtirea profesionalã si interesele patrimoniale ale copilului nu mai sunt primejduite. 

Sectiunea a II-a 
TUTELA MINORULUI

  Art. 113. - În cazul în care ambii pãrinti fiind morti, necunoscuti, decãzuti din drepturile pãrintesti, pusi sub interdictie, dispãruti ori declarati morti, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor pãrinti, precum si în cazul prevãzut în Art. 85, copilul va fi pus sub tutelã. 

  Art. 114. - Tutela se exercitã numai în interesul minorului. 

  Art. 115. - Au obligatia ca, în termen de cel mult cinci zile de la data când aflã de existenta unui minor lipsit de îngrijire pãrinteascã în cazurile prevãzute în Art. 113, sã înstiinteze autoritatea tutelarã: 
  a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei în care locuieste minorul; 
  b) serviciul de stare civilã, cu prilejul înregistrãrii mortii unei persoane, precum si biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei mosteniri; 
  c) instantele judecãtoresti, procuratura si politia, cu prilejul pronuntãrii, luãrii sau executãrii unor mãsuri privative de libertate; 
  d) organele administrative de stat, organizatiile obstesti, institutiile de ocrotire, precum si orice altã persoanã. 

  Art. 116. - Numirea tutorelui se face de autoritatea tutelarã, din oficiu sau la încunostiintarea acestia, de cãtre cei arãtati în Art. 115. 

  Art. 117. - Nu poate fi tutore: 
  a) minorul sau cel pus sub interdictie; 
  b) cel decãzut din drepturile pãrintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; 
  c) cel cãruia i s-a restrâns exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotãrâre judecãtoreascã, precum si cel cu rele purtãri; 
  d) cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat; 
  e) cel care, exercitând o altã tutelã, a fost îndepãrtat din aceasta; 
  f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei. 
  Când vreuna dintre împrejurãrile arãtate în prezentul articol se iveste în timpul tutelei, tutorele va fi îndepãrtat. 

  Art. 118. - Cel numit tutore nu poate refuza aceastã sarcinã. 
  Cu toate acestea, poate refuza sarcina tutelei: 
  a) cel care are vârsta de saizeci de ani împliniti; 
  b) femeia însãrcinatã sau mama unui copil mai mic de opt ani; 
  c) cel care creste si educã doi sau mai multi copii; 
  d) cel care exercitã o altã tutelã sau o curatelã; 
  e) cel care din cauza bolii, a infirmitãtii, a felului îndeletnicirii, a depãrtãrii domiciliului de locul unde se aflã bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar putea sã îndeplineascã aceastã sarcinã. 
  Dacã vreuna dintre împrejurãrile arãtate în prezentul articol se iveste în timpul tutelei, tutorele poate cere sã fie înlocuit. 

  Art. 119. - Autoritatea tutelarã va comunica în scris tutorelui numirea sa si va afisa decizia de numire la consiliul popular de la domiciliul minorului. 
  Drepturile si îndatoririle tutorelui încep de la primirea comunicãrii. 
  Între timp autoritatea tutelarã poate lua mãsurile provizorii cerute de interesele minorului. 

  Art. 120. - Tutorele care, fiind în exercitiul atributiilor sale, a cerut înlocuirea este obligat sã-si exercite aceste atributii pânã la rezolvarea cererii sale de înlocuire. 

  Art. 121. - Tutela este o sarcinã gratuitã. 
  Cu toate acestea, autoritatea tutelarã, tinând seama de munca depusã în administrarea averii si de starea materialã a minorului si a tutorului, va putea acorda acestuia din urmã o remuneratie, care nu va depãsi zece la sutã din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea tutelarã, potrivit împrejurãrilor, va putea modifica sau suprima aceastã remuneratie. 

  Art. 122. - Minorul pus sub tutelã locuieste la tutore. Numai cu încuviintarea autoritãtii tutelare minorul poate avea o altã locuintã. 

  Art. 123. - Tutorele are obligatia de a îngriji de minor. El este obligat sã creascã copilul, îngrijind de sãnãtatea si dezvoltarea lui fizicã, de educarea, învãtãtura si pregãtirea profesionalã a acestuia, potrivit cu însusirile lui, în conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitãtii. 

  Art. 124. - Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta în actele civile, însã numai pânã la data când acesta împlineste vârsta de paisprezece ani. Dupã împlinirea vârstei de paisprezece ani minorul îsi exercitã singur drepturile si îsi executã obligatiile, însã numai cu încuviintarea prealabilã a tutorelui, spre a-l apãra împotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea. 

  Art. 125. - Dispozitiile Art. 102, 103 si 106 se aplicã corespunzãtor si în cazul tutelei. 

  Art. 126. - Dupã numirea tutorelui si în prezenta acestuia un delegat al autoritãtii tutelare va verifica la fata locului toate bunurile minorului, întocmind, potrivit dispozitiilor Codului de procedurã civilã, un inventar, care va fi supus aprobãrii autoritãtii tutelare. 
  Creantele pe care le au fatã de minor tutorele, sotul, o rudã în linie dreaptã ori fratii sau surorile tutorelui pot fi plãtite numai cu aprobarea autoritãtii tutelare. 

  Art. 127. - Autoritatea tutelarã va stabili suma anualã necesarã pentru întretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Ea va putea modifica, potrivit împrejurãrilor, aceastã sumã. 
  Cheltuielile necesare pentru întretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acoperã din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulãtoare, autoritatea tutelarã va dispune vânzarea bunurilor minorului. 
  Dacã minorul este lipsit de bunuri si nu are pãrinti sau alte rude care sunt obligati de lege sã-i dea întretinere, autoritatea tutelarã va cere Directiei judetene sau a municipiului Bucuresti pentru probleme de muncã si ocrotiri sociale18 sã contribuie la întretinerea lui.  

18. În prezent, Directia de muncã si protectie socialã 

  Art. 128. - Este oprit sã se încheie acte juridice între tutore, sotul, o rudã în linie dreaptã ori fratii sau surorile tutorelui, de o parte, si minor, de alta. 

  Art. 129. - Tutorele nu poate, în numele minorului, sã facã donatii si nici sã garanteze obligatia altuia. 
  Tutorele nu poate, fãrã prealabila încuviintare a autoritãtii tutelare, sã facã valabilã înstrãinarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sã încheie orice alte acte care depãsesc dreptul de a administra. 
  Actele fãcute cu încãlcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile. 
  Cu toate acestea, tutorele poate înstrãina, fãrã prealabila încuviintare a autoritãtii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricãciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor, dacã valoarea acestora din urmã nu depãseste suma de douã sute cincizeci de lei. 

  Art. 130. - Autoritatea tutelarã va acorda încuviintarea, numai dacã actul rãspunde unei nevoi sau prezintã un folos neîndoielnic pentru minor. 
  Încuviintarea se va da pentru fiecare act în parte. 
  În caz de vânzare, încuviintarea va arãta dacã vânzarea se va face prin bunã învoialã sau în alt mod. 
  În toate cazurile, autoritatea tutelarã poate indica tutorelui modul în care se întrebuinteazã sumele de bani obtinute. 

  Art. 131. - Sumele de bani care întrec nevoile întretinerii minorului si ale administrãrii bunurilor sale, precum si hârtiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casã de pãstrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decât cu încuviitarea autoritãtii tutelare. 
  Tutorele poate depune si sumele necesare întretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se vor trece într-un cont separat si vor putea fi ridicate de tutore, fãrã încuviintarea prevãzutã în alineatul precedent. 

  Art. 132. - Ori de câte ori se iveste între tutore si minor interese contrare, care nu sunt dintre cele care trebuie sã ducã la înlocuirea tutorelui, autoritatea tutelarã va numi un curator. 

  Art. 133. - Minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani încheie actele juridice cu încuviintarea prealabilã a tutorelui, iar în cazurile prevãzute în Art. 132 si 152 lit.c, cu încuviintarea prealabilã a curatorului. 
  Dacã actul pe care minorul urmeazã sã-l încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate încheia decât cu încuviintarea autoritãtii tutelare, va fi necesarã si prealabila încuviintare a acestuia. 
  Minorul nu poate sã facã, nici chiar cu încuviintare, donatii si nici sã garanteze obligatia altuia. 
  Actele fãcute cu încãlcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile. 

  Art. 134. - Tutorele este dator sã prezinte anual autoritãtii tutelare o dare de seamã despre modul cum a îngrijit de minor, precum si administrarea bunurilor acestuia. 
  Darea de seamã se va prezenta autoritãtii tutelare în termen de treizeci de zile de la sfârsitul anului calendaristic. 
  În afarã de darea de seamã anualã, tutorele este obligat, la cererea autoritãtii tutelare, sã dea oricând dãri de seamã despre felul cum a îngrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia. 

  Art. 135. - Autoritatea tutelarã va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile fãcute cu întretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor sale si, dacã sunt regulat întocmite si corespund realitãtii, va da descãrcare tutorelui. 

  Art. 136. - Autoritatea tutelarã va exercita un control efectiv si continuu asupra modului în care tutorele îsi îndeplineste îndatoririle sale cu privire la minor si bunurile acestuia, dispozitiile Art. 108 alin. 2 fiind aplicabile. Pentru înlesnirea controlului, autoritatea tutelarã va putea cere colaborarea organelor administratiei de stat si institutiilor de ocrotire. 

  Art. 137. - Felul învãtãturii sau pregãtirii profesionale, ce minorul primea la data numirii tutorelui, nu poate fi schimbat de acesta decât cu încuviintarea autoritãtii tutelare. 

  Art. 138. - Minorul, precum si toti cei prevãzuti în Art. 115, pot face plângere autoritãtii tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui pãgubitoare pentru minor. 
  Tutorele va fi îndreptat dacã sãvârseste un abuz, o neglijentã gravã sau fapte care îl fac nevrednic de a fi tutore, precum si dacã nu îsi îndeplineste multumitor sarcina. 

  Art. 139. - Pânã la intrarea în functiune a noului tutore autoritatea tutelarã va numi un curator. 

  Art. 140. - La încetarea tutelei, tutorele este dator ca, în termen de cel mult 30 zile, sã prezinte autoritãtii tutelare o dare de seamã generalã. El are aceeasi îndatorire si în caz de îndepãrtare din tutelã. 
  Bunurile care au fost în administrarea tutorelui vor fi predate, dupã caz, fostului minor, mostenitonlor acestuia sau noului tutore. 

  Art. 141. - Dupã predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelarã va da tutorelui descãrcare de gestiunea sa. 
  Chiar dacã autoritatea tutelarã a dat tutorelui descãrcare de gestiune, aceasta rãspunde pentru paguba pricinuitã prin culpa sa. 
  Tutorele care înlocuieste pe un alt tutore are obligatia sã cearã fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa. 

CAPITOLUL II 
INTERDICTIA

  Art. 142. - Cel care nu are discernãmânt pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitãtii mintale, va fi pus sub interdictie. Pot fi pusi sub interdictie si minorii. 

  Art. 143. - Interdictia poate fi cerutã de autoritatea tutelarã, precum si de toti cei prevãzuti în Art. 115. 

  Art. 144. - Interdictia se pronuntã de instanta judecãtoreascã, cu concluziile procurorului, si îsi produce efectele de la data când hotãrârea a rãmas definitivã. 
  Dupã ce a rãmas definitivã, hotãrârea se va comunica, fãrã întârziere, de cãtre instanta judecãtoreascã ce a pronuntat-o, instantei locului unde actul de nastere al celui pus sub interdictie a fost înregistrat, spre a fi transcrisã în registrul anume destinat. 
  Când sentinta judecãtoriei prin care s-a pronuntat interdictia a fost atacatã cu recurs si acesta a fost respins, instanta de recurs va face ea însãsi comunicarea prevãzutã de acest articol, trimitând, în copie dispozitivul sentintei. 
  Incapacitatea celui pus sub interdictie nu va putea fi opusã unui al treilea decât de la data transcrierii hotãrârii, afarã numai dacã cel de-al treilea a cunoscut interdictia pe altã cale. 

  Art. 145. - Hotãrârea de punere sub interdictie rãmasã definitivã va fi comunicatã de instanta judecãtoreascã autoritãtii tutelare, care va desemna un tutore. 
  De asemenea, hotãrârea de punere sub interdictie rãmasã definitivã va fi comunicatã medicului sef al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Municipiului Bucuresti, pentru ca acesta sã instituie asupra celui interzis, potrivit instructiunilor Ministerului Sãnãtãtii, o supraveghere medicalã permanentã. 

  Art. 146. - În caz de nevoie si pânã la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelarã va putea numi un curator pentru îngrijirea persoanei si reprezentarea celui a cãrui interdictie a fost cerutã, precum si pentru administrarea bunurilor. 

  Art. 147. - Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani se aplicã si în cazul tutelei celui pus sub interdictie, în mãsura în care legea nu dispune altfel. 

  Art. 148. - Tutorele celui pus sub interdictie este în drept sã cearã înlocuirea sa dupã trei ani de la numire. 

  Art. 149. - Tutorele este dator sã îngrijeascã de cel pus sub interdictie, spre a-i grãbi vindecarea si a-i îmbunãtãti conditiile de viatã; în acest scop, se vor întrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie. 
  Autoritatea tutelarã, de acord cu serviciul sanitar competent si tinând seama de împrejurãri, va hotãrî dacã cel pus sub interdictie va fi îngrijit la locuinta lui ori într-o institutie sanitarã. 

  Art. 150. - Minorul care la data punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea pãrintilor, va rãmâne sub aceastã ocrotire pânã la data când devine major, fãrã a i se numi un tutore. Dispozitiile Art. 149 sunt aplicabile si situatiei prevãzute în prezentul alineat. 
  Dacã la data când minorul devine major el se aflã sub interdictie, autoritatea tutelarã va numi un tutore. 
  În cazul în care, la data punerii sub interdictie, minorul se aflã sub tutelã, autoritatea tutelarã, va hotãrî dacã fostul tutore al minorului pãstreazã sarcina tutelei sau va numi un nou tutore. 

  Art. 151. - Dacã au încetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecãtoreascã va pronunta ascultând concluziile procurorului, ridicarea ei. 
  Cererea se va putea face de cel pus sub interdictie, de tutore, precum si de toti cei prevãzuti în Art. 115. 
  Hotãrârea care pronuntã ridicarea interdictiei îsi produce efectele de la data când a rãmas definitivã. Ea se va comunica, de cãtre instanta judecãtoreascã care a pronuntat-o, instantei locului unde s-a transcris hotãrârea de punere sub interdictie, spre a fi de asemenea transcrisã în registrul prevãzut de Art. 144 si, totodatã, spre a se face, în acelasi registru mentiune despre ridicarea interdictiei, pe marginea hotãrârii care a pronuntat interdictia. 
  Încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusã unui al treilea decât de la data când, potrivit dispozitiilor alineatului precedent, a fost fãcutã mentiune despre ridicarea interdictiei, afarã numai dacã cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdictiei pe altã cale. 

CAPITOLUL III 
CURATELA

  Art. 152. - În afarã de alte cazuri prevãzute de lege, autoritatea tutelarã va putea institui curatela: 
  a) dacã, din cauza bãtrânetii, a bolii sau a unei infirmitãti fizice, o persoanã, desi capabilã, nu poate, personal, sã-si administreze bunurile sau sã-si apere interesele în conditii multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant; 
  b) dacã, din cauza bolii sau din alte motive, o persoanã desi capabilã, nu poate, nici personal, nici prin reprezentanti, sã ia mãsurile necesare în cazuri a cãror rezolvare nu suferã amânare; 
  c) dacã, din cauza bolii sau din alte motive, pãrintele sau tutorele este împiedicat sã îndeplineascã un anumit act în numele persoanei ce reprezintã sau ale cãrei acte la încuviinteazã; 
  d) dacã o persoanã, fiind obligatã sã lipseascã vreme îndelungatã de la domiciliu, nu a lãsat un mandat general; 
  e) dacã o persoanã a dispãrut fãrã a se avea stiri despre ea si nu a lãsat un mandat general. 

  Art. 153. - În cazurile prevãzute în Art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitãtii celui pe care curatorul îl reprezintã. 

  Art. 154. - Curatela se poate institui la cererea celui care urmeazã a fi reprezentat, a sotului sãu, a rudelor, a celor arãtati în Art. 115, precum si a tutorelui, în cazul prevãzut în Art. 152 lit.c. Autoritatea tutelarã poate institui curatela si din oficiu. Curatela nu se poate institui decât cu consimtãmântul celui reprezentat, în afarã de cazurile în care consimtãmântul nu poate fi dat. 

  Art. 155. - În cazurile în care se instituie curatela se aplicã regulile de la mandat. Autoritatea tutelarã poate da instructiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile în care acesta din urmã nu este în mãsurã sã o facã. 

  Art. 156. - Curatorul este în drept sã cearã înlocuirea sa dupã trei ani de la numire. 

  Art. 157. - Dacã au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicatã de autoritatea tutelarã la cererea curatorului, a celui reprezentat, a oricãruia dintre cei prevãzuti în Art. 115 ori din oficiu. 

CAPITOLUL IV 
AUTORITATEA TUTELARÃ19

  Art. 158. - Atributiile de autoritate tutelarã apartin organelor executive si de dispozitie ale consiliilor comunale, orãsenesti municipale sau de sector al municipiului Bucuresti.20  

19. A se vedea nota de la art. 78, alin. 3 
20. A se vedea nota de la art. 4 

  Art. 159. - Autoritatea tutelarã competentã este: 
  a) pentru ocrotirea pãrinteascã si tutela minorului, cea de la domiciliul minorului; 
  b) pentru tutela persoanei pusã sub interdictie, cel de la domiciliul acesteia; 
  c) pentru curatela prevãzutã în Art. 152 lit. a sau c cea de la domiciliul persoanei reprezentate sau al minorului de paisprezece ani; 
  d) în cazul prevãzut în Art. 152 lit.b, fie autoritatea tutelarã de la domiciliul persoanei reprezentate, fie autoritatea tutelarã de la locul unde trebuie luate mãsurile urgente; 
  e) pentru curatela prevãzutã în Art. 152 lit.d sau e, cea de la ultimul domiciliu din tarã al celui lipsã ori a celui dispãrut. 

  Art. 160. - Deciziile autoritãtii tutelare pot fi atacate la autoritatea ierarhic superioarã, care, potrivit legii, exercitã atributiile de îndrumare si control. 

DISPOZITII FINALE

  Art. 161. - Prezentul cod intrã în vigoare la data de 1 februarie 1954.