Titlul V - Măsurile de siguranţă
Codul Penal
Partea generală
TITLUL V
MĂSURILE DE SIGURANTĂ
MĂSURILE DE SIGURANTĂ
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Scopul măsurilor de sigurantă
Art. 128. - (1) Măsurile de sigurantă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de sigurantă se iau fată de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(3) Măsurile de sigurantă se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu exceptia măsurilor prevăzute în art. 129 lit. d) si e).
Felurile măsurilor de sigurantă
Art. 129. - Măsurile de sigurantă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupatie;
d) interzicerea de a se afla în anumite localităti;
e) interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinată;
f) expulzarea străinilor;
g) confiscarea specială.
CAPITOLUL II
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTĂ
Obligarea la tratament medical
Art. 130. - (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezintă pericol pentru societate, acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătosire.
(2) Când persoana fată de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează si în timpul executării pedepsei.
(4) Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
Internarea medicală
Art. 131. - (1) Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării acestuia într-un institut medical de specialitate, până la însănătosire.
(2) Această măsură poate fi luată si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(3) Persoana internată care părăseste fără învoire institutul medical va fi obligată, cu sprijinul organelor de politie, să revină la institut, dacă legea nu prevede altfel.
Interzicerea unei functii sau profesii
Art. 132. - (1) Când făptuitorul a săvârsit fapta datorită incapacitătii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua măsura interzicerii ocupării acelei functii sau exercitării acelei profesii, meserii ori ocupatii.
(2) Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel putin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
(3) Măsura interzicerii unei functii sau profesii poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(4) Această măsură nu poate fi luată în cazul persoanelor care exercită un mandat electiv, au responsabilităti sindicale sau patronale ori desfăsoară o activitate în domeniul presei.
Interzicerea de a se afla în anumite localităti
Art. 133. - (1) Dacă instanta constată că prezenta unei persoane condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel putin un an în localitatea unde a săvârsit infractiunea sau în alte localităti constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fată de aceasta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităti anume determinate prin hotărârea de condamnare.
(2) Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 5 ani si poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata măsurii luate initial.
(3) Măsura de sigurantă poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel putin un an, dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinată
Art. 134. - (1) Dacă instanta constată că prezenta, în locuinta familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violentă cauzatoare de suferinte fizice sau psihice ori pentru vătămare corporală, sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru coruptie sexuală, săvârsite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fată de această persoană măsura interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea părtii vătămate.
(2) Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 2 ani si poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata măsurii luate initial.
(3) Măsura poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(4) Partea vătămată poate cere oricând revocarea măsurii prevăzute în alin. (1).
Expulzarea
Art. 135. - (1) Cetăteanului străin care a comis o infractiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul tării.
(2) În cazul în care expulzarea însoteste pedeapsa privativă de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
(3) Încetarea expulzării se pronuntă de instantă.
(4) Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă există pericolul real de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul în care ar urma să fie expulzate sau dacă sunt căsătorite cu cetăteni români, au domiciliul si familia în România, iar căsătoria este anterioară săvârsirii faptei.
Confiscarea specială
Art. 136. - (1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infractiune;
b) bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârsirea vinei infractiuni, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor săvârsite prin presă;
c) bunurile care au fost date pentru a determina săvârsirea unei infractiuni sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
d) bunurile dobândite prin săvârsirea infractiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate si în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
e) bunurile detinute în contra dispozitiilor legale.
(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.
(3) Instanta poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte dintre mijloacele de existentă, de trebuintă zilnică ori de exercitare a profesiei făptuitorului.
DISPOZITII GENERALE
Scopul măsurilor de sigurantă
Art. 128. - (1) Măsurile de sigurantă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârsirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsurile de sigurantă se iau fată de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(3) Măsurile de sigurantă se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, cu exceptia măsurilor prevăzute în art. 129 lit. d) si e).
Felurile măsurilor de sigurantă
Art. 129. - Măsurile de sigurantă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupatie;
d) interzicerea de a se afla în anumite localităti;
e) interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinată;
f) expulzarea străinilor;
g) confiscarea specială.
CAPITOLUL II
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTĂ
Obligarea la tratament medical
Art. 130. - (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substante, prezintă pericol pentru societate, acesta poate fi obligat să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătosire.
(2) Când persoana fată de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează si în timpul executării pedepsei.
(4) Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
Internarea medicală
Art. 131. - (1) Când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman si se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării acestuia într-un institut medical de specialitate, până la însănătosire.
(2) Această măsură poate fi luată si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(3) Persoana internată care părăseste fără învoire institutul medical va fi obligată, cu sprijinul organelor de politie, să revină la institut, dacă legea nu prevede altfel.
Interzicerea unei functii sau profesii
Art. 132. - (1) Când făptuitorul a săvârsit fapta datorită incapacitătii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua măsura interzicerii ocupării acelei functii sau exercitării acelei profesii, meserii ori ocupatii.
(2) Această măsură poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel putin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
(3) Măsura interzicerii unei functii sau profesii poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(4) Această măsură nu poate fi luată în cazul persoanelor care exercită un mandat electiv, au responsabilităti sindicale sau patronale ori desfăsoară o activitate în domeniul presei.
Interzicerea de a se afla în anumite localităti
Art. 133. - (1) Dacă instanta constată că prezenta unei persoane condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel putin un an în localitatea unde a săvârsit infractiunea sau în alte localităti constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fată de aceasta măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localităti anume determinate prin hotărârea de condamnare.
(2) Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 5 ani si poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata măsurii luate initial.
(3) Măsura de sigurantă poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel putin un an, dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât după trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinată
Art. 134. - (1) Dacă instanta constată că prezenta, în locuinta familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativă de libertate de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violentă cauzatoare de suferinte fizice sau psihice ori pentru vătămare corporală, sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru coruptie sexuală, săvârsite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fată de această persoană măsura interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea părtii vătămate.
(2) Această măsură poate fi luată pe o durată de până la 2 ani si poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii. Prelungirea nu poate depăsi durata măsurii luate initial.
(3) Măsura poate fi luată în mod provizoriu si în cursul urmăririi penale sau al judecătii.
(4) Partea vătămată poate cere oricând revocarea măsurii prevăzute în alin. (1).
Expulzarea
Art. 135. - (1) Cetăteanului străin care a comis o infractiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul tării.
(2) În cazul în care expulzarea însoteste pedeapsa privativă de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
(3) Încetarea expulzării se pronuntă de instantă.
(4) Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă există pericolul real de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul în care ar urma să fie expulzate sau dacă sunt căsătorite cu cetăteni români, au domiciliul si familia în România, iar căsătoria este anterioară săvârsirii faptei.
Confiscarea specială
Art. 136. - (1) Sunt supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infractiune;
b) bunurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârsirea vinei infractiuni, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor săvârsite prin presă;
c) bunurile care au fost date pentru a determina săvârsirea unei infractiuni sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
d) bunurile dobândite prin săvârsirea infractiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate si în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
e) bunurile detinute în contra dispozitiilor legale.
(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.
(3) Instanta poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte dintre mijloacele de existentă, de trebuintă zilnică ori de exercitare a profesiei făptuitorului.